Renuntand la lumina
Caci oricum viata
Mi-a binecuvantat blestemul
Cu mult prea putina,
Renuntand la vise
In care creaturi oscileaza
Intre respingatoarea realitate
Si diabolica frumusete a absurdului,
Renuntand la un suflet
Impanzit de cioturi, spini,
Caci oricum miezul era
Amputat de durere,
Renuntand la speranta
Impletita-n zari uitate
Cu pustiul esecului
Si dunga sangerand-a deziluziei,
Am ramas in prapastia
Unui gand frant, iar orizontul
Ce se intinde pe margini de amurg
E orizontul meu… interzis…
Autor: blasphemy
2 Comentarii
Flaviu
Super… nu am cuvinte…
..
este foarte frumoasa…nu am cuvinte…