Speranta mea,iubirea mea de viata
aproape-i dusa,aruncata-n hau
din haos,intuneric si din ceata
iesit-a suferinta sufletului meu
caci disperare simt acum in mine
un strigat de la tine astept si vin
in loc de izbavire am parte de suspine
de lacrimi,de tristete si de chin
durere-n suflet,disperare
tortura,negura ivita
din lacrima pierduta-n departare
speranta ce in suflet mi-e strivita
gandirea,sensul ei ascuns
nu poate sa-mi redea o clipa din eternitate
si clipele frumoase ce s-au scurs
si visul ce s-a spulberat in noapte
incerc sa imi revin, nu vreau…nu pot
nu pot imagina tristetea fara tine
pe lumea asta oare am vreun loc
speranta nu s-a mai nascut in mine
Aparenta
La suprafata sunt o mare linistita
strabatuta de adierea suava a vantului
de dulcea somnolenta…o mare inghetata pe vecie.
in interior,uraganul de abia a inceput
vantul se zbate ca un animal de prada
prins,inlantuit si pus intr-o cusca
o simpla cusca cu gratii de lemn.
oare daca vantul,sufletul meu
s-ar zbate mai tare ar izbuti el oare
sa sparga…sa sfarame gratiile de lemn
roase de trecerea timpului?
incerc cu disperare sa ma agat
de acel pai plutitor pe suprafata
rece si calma a marii mele
dar nu ajung inca la el…..
focul din adancul sufletului meu
de abia mai palpaie,sta stingher
o scanteie infima in intuneric
in negura din care am fost smuls si aruncat apoi.
acel dumnezeu la care ma inchin
si pe care il slavesc in fiecare clipa
ma mai aude acum…imi mai aude strigatul
racnetul de deznadejde al durerii?
Autor: man_in_black